După treizeci de ani se poate afirma că în România nu a prins rădăcini practica guvernării în coaliție. Încercări au fost, chiar de mai multe ori, dar rezultatele au fost dezastruoase.
Se pare că și în cazul actualei coaliții guvernamentale, pe hârtie încă există, este valabilă teorema lui Stockmayer: ”Tot ceea ce începe prost, se termină și mai rău”. Încăpățânarea lui Iohannis, vulnerabilitatea președinților partidelor și a premierului din cauza unor păcate anterioare, luptele interne din partide au condus la actuala situație indecisă.
Idea guvernului minoritar lansată de premier este utopie, deoarece partidele care ar trebui să-l susțină în parlament timp de trei ani, sunt cele care îi solicită demisia, respectiv PSD-ul, intitulat dușmanul numărul unu. Boală lungă, moarte sigură, susține înțelepciunea populară, de aceea soluția cea mai bună ar fi organizarea de alegeri anticipate, însă aceasta convine numai PSD-ului și în România practic este aproape imposibil de realizat.
La situația politică extrem de complicată, spre disperarea populației, se adaugă indecizia guvernamentală, incoerența persoanelor responsabile și soluții improvizate, fără finalitate. Timp de un an și jumătate nu s-a făcut nimic pentru pregătirea economiei și a populației cu privire la creșterea abruptă a prețurilor în urma asumatei liberalizări. Legea consumatorului vulnerabil (care în practică nu rezolvă nimic), plafonarea ulterioară a prețurilor la energie, compensarea prețurilor la energie și gaz pentru clienții casnici și noncasnici, sunt idei posibile vehiculate, dar timp de o lună nu s-a găsit nici o soluție aplicabilă în practică.
În acest timp inflația crește galopant, similar cu numărul celor infectați cu noul coronavirus, dar toată lumea așteaptă congresele PNL respectiv USR-PLUS ca o minune salvatoare. După părerea mea niciun partid nu are o strategie elaborată pentru viitorul apropiat, totul va depinde de persoana președintelui ales. Nici nu vor să se gândească la situația în care Cîțu, proaspăt ales, va putea fi demis prin moțiune de cenzură din funcția de premier. Totul se resetează, dar între timp se înmulțesc problemele de rezolvat, se agravează situația economică și socială.
Probabil politicienii noștri nu cunosc reflecția lui Paulo Coelho, scriitor brazilian, ambasadorul pentru pace al ONU, conform căreia: ”Două, cele mai mari greșeli posibile ale unei strategii o constituie acțiunea înainte de termen, respectiv amânarea posibilității de a acționa”.
Lakatos P.
