În ordine cronologică despre cele trei. Probabil, opinia generală considera că numai congresul UDMR nu are miză, întrucât nu se alege președintele. Kelemen Hunor a ales bine tema centrală: familia. E de actualitate, se mulează perfect pe retorica FIDESZ. Include orice, inclusiv problematica urșilor. Congresul ar fi avut miză, dacă Planul de Acțiune pe perioada 2021-2024, în afară de deziderate, doleanțe, altminteri lăudabile, ar fi conținut și inițiative guvernamentale, parlamentare concrete, cu termene și responsabili. Sigur, în acest caz peste 2-3 ani s-ar impune o analiză și eventual tragere la răspundere. Congresul a fost totuși util, deoarece pe lângă discursurile elogioase ale invitațiilor, a inventariat problemele actuale ale societății noastre și ca o noutate, situația căsniciilor mixte, ignorate până acum. În ceeace privește congresul Partidului Național Liberal, marcat cu circ și mici, inițial avea ca miză alegerea președintelui. De mai multe ori lupta competitorilor semăna cu wrestlingul (în wrestling sunt implicați doi sau mai mulți, a căror principală preocupare e aceea de a crea spectacol și de a menține interesul publicului la cote ridicate, prin practicarea unei game vaste de tehnici și manevre spectaculoase). Cele două galerii au reacționat după modelul ultrașilor din fotbal. Pentru partid ar fi fost mai util dacă șefii lor, ca bun șahiști, ar fi calculat următorii câțiva pași. Atât Ludovic Orban cțt și Florin Cîțu au gândit și au declarat că învingătorul ia totul (ABBA: The Winner Takes It All). Poate că în muzica ușoară sau în poker așa se întâmplă, dar politica e o altă categorie, în care și alții contribuie din greu la rezultatul final. Practic toți au pierdut. Cîțu a obținut o victorie a la Pirrus, deoarece în cazul succesului moțiunii de cenzură pierde statutul de premier și nu va ocupa mult timp scaunul de președinte al PNL. Oricum vor evolua lucrurile, cariera politică al lui Ludovic Orban s-a terminat, poate să inventarieze liniștit pe aceia, pe care i-a promovat în diferite poziții și care i-au înfipt cuțitul în spate. PNL-ul este cel mai mare perdant, deoarece amenințat de eventualele alegeri anticipate, este obligat să coalizeze cu USR-PLUS, mijlocit de Iohannis, care va impune un candidat la funcția de prim ministru agreat inclusiv de servicii, care îndeplinește ordinele fără să crâcnească, aidoma actualului ministru al apărării Nicolae Ciucă. PNL zadarnic acuză ulterior opoziția, că în situație de criză încearcă să demită Guvernul, după ce în lupta surdă internă, împreună cu USR-PLUS au produs ruperea provizorie a coaliției, de care se folosește PSD. Coaliția USR-PLUS cu elan tineresc, folosind tehnica modernă, acomodându-se cu restricțiile pandemiei, a rezolvat desfășurarea congresului combinând votul prin internet cu prezența fizică. Nimeni nu a acuzat influențarea din partea serviciilor, ca la liberali. Este lesne de înțeles de ce. Congresul este ultimul act în transformarea uniunii în partid. Dacian Cioloș, proaspătul ales președinte, în prima declarație de presă a afirmat fără echivoc, că sunt de acord să discute refacerea coaliției guvernamentale, cu condiția unui alt premier desemnat. Picanteria situației, trebuie să negocieze cu președintele PNL, deci cu Cîțu, care va pierde fotoliul de prim ministru în urma moțiunii, dacă nu demisionează. Pentru Iohannis aceasta ar fi soluția cea mai comodă, mai ales acum, când în urma tragediei de la Spitalul din Constanța, cresc nemulțumirile. Majoritatea presei nu mai este de partea lui Iohannis, care este interesat doar de eventuale distincții din străinătate, deoarece nu-și poate reînnoi mandatul. Visul, doleanța de a obține o poziție la nivelul Uniunii este periclitată de prelungirea crizei guvernamentale, ceea ce logic se pune pe seama lui.
Lakatos P.
