În urma celor trei congrese din acest an, pe blogul consilierului din 3 octombrie scriam, care ar fi soluția după eventuala demitere a Guvernului în urma succesului moțiunii de cenzură, ceea ce după două zile s-a și produs. Ulterior și alții, care au analizat blocajul politic la care s-a ajuns, au confirmat soluția. Din păcate, tocmai persoana căruia cu o zi în urmă i s-a decernat la Aachen premiul Carol cel Mare pentru europenismul afișat, și care în calitatea de prim demnitar al țării ar fi fost obligat să soluționeze criza, a adâncit-o prin nominalizarea lui Dacian Cioloș. Iohannis nu-și asumă greșelile comise în serie, prin intervențiile sale în interes propriu în campaniile de alegeri interne la PNL, în conflictele din arcul guvernamental.
După 19 zile, la 21 octombrie, numai tragedia celor 6093 persoane răpuse între timp de covid l-a obligat să accepte singura soluție aplicabilă pe termen scurt pentru deblocarea situației și să-l nominalizeze pe Nicolae Ciucă premier desemnat.
A avut grijă însă, ca în scopul împărțirii responsabilităților pentru greșelile comise, să acuze pe toată lumea în afară de propria persoană. Conform domniei sale, pentru destrămarea coaliției de guvernare singurul vinovat este neastâmpăratul de USR-PLUS, cu care guvernarea este imposibilă. “Ciuma roșie PSD” a dat dovadă de lipsă de responsabilitate inițiind moțiune de cenzură pe timpul pandemiei. Cu caracter de noutate și-a criticat “guvernul meu”, responsabil pentru organizarea deficitară a campaniei de vaccinare. Toată lumea este vinovată, în afară de domnia sa.
Având în vedere aceste premise, Ciucă are o misiune aproape imposibilă. Soluția cea mai simplă la îndemână ar fi refacerea coaliției cu USR, însă încăpățânarea lui Iohannis, supărarea lui Cîțu și împotrivirea cercului de interese fost PDL clujean, întârzie deznodământul.
Bineînțeles nici USR nu este asociația nevinovatelor Albă ca Zăpada, și nu există un cântar politic care să măsoare greșelile cărui partid atârnă mai greu în balanța destrămării coaliției. Partidul lui Cioloș se pregătește pentru următoarele alegeri. Ei peste trei ani vor să devină forța cea mai însemnată a dreptei. Pentru o perioadă limitată ar fi rentabilă participarea la guvernare, mai ales gestionarea fondurilor europene. Dacă acest lucru nu este posibil, acceptă inclusiv alegerile anticipate. Retorica lor e extrem de simplă. Noi am dorit anticorupție și o justiție independent, dar Iohannis și liberalii s-au împotrivit. (Toate partidele consideră independent acea conducere a sistemului judiciar, care e numită de ei).
În PSD părerile sunt împărțite. Ei practică jocul în așteptare. Unii din conducere lasă de înțeles posibilitatea sprijinirii pe o perioadă de cinci luni a unui guvern minoritar PNL-UDMR, bineînțeles cu anumite condiții. Alții, având în vedere agravarea pandemiei, nu exclud o anumită participare în coaliția guvernamentală.
Acum UDMR este în poziție confortabilă, nimeni nu contestă participarea lor la guvernare. Ei ar trebui să utilizeze acest răgaz pentru a formula acele propuneri pentru sprijinirea familiilor, despre care s-a vorbit la congres, urmând să fie incluse în programul noului guvern, ce se va supune votului Parlamentului. (Modelul din Ungaria nu poate fi adoptat copy-paste din cauza sistemului fiscal diferit precum și din cauza resurselor financiare limitat).
Iohannis a avut nevoie de cinci zile să-și dea seama, că nominalizatul său, Nicolae Ciucă are mâinile legate. O hotărâre a Biroului Politic Național al PNL interzice orice colaborare cu PSD, astfel întâlnirile au avut doar caracter informal. USR degeaba ar fi de acord cu refacerea coaliției în anumite condiții, Ciucă a primit mandat doar pentru căutarea sprijinului parlamentar pentru un guvern minoritar. Onoarea militară (dacă mai există așa ceva) l-ar obliga pe Ciucă să-și depună mandatul în această situație. Iohannis, într-o întâlnire intempestivă în trei, conform surselor, a dat un mandat flexibil de negociere pentru premierul desemnat în prezența lui Cîțu, care vizibil supărat, ulterior a declarat că numai partidul său este îndrituit să flexibilizeze mandatul. El este conștient de faptul, dacă un guvern condus de altcineva va fi învestit în Parlament, inevitabil va pierde președinția partidului.
Lakatos P.
