Corupția este un fenomen social complex. Greu se poate evalua, au un rol uriaș împrejurările, subiectivismul, iar o parte din abuzuri rămâne ascunsă.
Despre legăturile dintre corupție și performanța economiei s-au publicat numeroase cercetări internaționale, studii și lucrări de politică economică.
Pe fond se conturează două concepții. Conform primei, corupția, prin eludarea reglementărilor greoaie și stufoase, ajută la creșterea produsului intern brut (PIB) (Huntington, 1968).
Când o licitație pe bani publici este adjudecată de ”compania desemnată”, care încheie un contract supraevaluat cu o treime față de valoarea reală, prejudiciul societății este de o treime, dar PIB-ul crește cu valoarea totală majorată.
Conform celeilalte concepții, din cauza corupției se reduc investițiile, mediul de afaceri se deteriorizează, competitivitatea scăzută influențează negativ performanța economiei (Mauro 1995).
În recentul clasament publicat de Transparency International, Indicele de Percepție a Corupției (IPC) 2021 în cazul Ungariei este de 43 de puncte, mai scăzut ca în anii anteriori.
România și-a îmbunătățit oarecum poziția la 45 de puncte și se situează înaintea Ungariei și Bulgariei. Pe o scală de 100, pe primele locuri se află Danemarca și Finlanda cu 88 de puncte.
În discuția publică din România deseori se afirmă: -poate că e mai corupt guvernul Orbán, dar în Ungaria măcar se construiesc autostrăzi, șosele, stadioane.
O comparație cu privire la natura și caracteristicile corupției din cele două țări explică oarecum paradoxul anterior.
Guvernul FIDESZ la putere de douăsprezece ani, a desființat total autonomia instituțiilor de stat, cu excepția instanțelor judecătorești. Acest lucru a permis construirea unor sisteme în care corupția apropiată de putere să fie cercetată selectiv, sau de fel și prin care banii publici sifonați să ajungă la clientură.
Direcția de Audit al Fondurilor Europene înființată pentru controlul utilizării resurselor uniunii, nu este independentă, funcționează în cadrul Ministerului de Finanțe, drept urmare angajații săi nu sunt interesați în analiza riguroasă a proiectelor, ci înfăptuiesc voința puterii centrale.
În România nici un partid politic nu a guvernat individual în două mandate consecutive, drept urmare nu s-a format o elită politică în stare să captureze statul, să diriguiască instituțiile centrale. Acest rol a fost jucat o perioadă limitată de timp de ”baronii locali”, (majoritatea președinți de consilii județene), până ce pe baza unor denunțuri s-a început cercetarea penală împotriva lor.
În România Autoritatea de Audit al fondurilor europene funcționează în cadrul Curții de Conturi, ca instituție autonomă. Auditorii săi, de teama să nu-și piardă indemnizația specială de nivelul uniunii, câteodată manifestă mult exces de zel.
În Ungaria, dacă unele proiecte găsite de Comisia Europeană supraevaluate, sau care nu au respectat regulile achiziției publice europene, se înlocuiesc cu facturile altor proiecte. Proiectele cu probleme se finanțează pe seama bugetului de stat. Procuratura altruistă, întrucât Ungaria nu a aderat la instituția Parchetului European, nu vede motive întemeiate pentru pornirea anchetei.
În România, competitorii la procedura achiziției publice, prin contestații sau
denunțuri încearcă să obțină avantaje. Astfel dau de lucru instanțelor, DNA-ului. Se prelungește execuția, se depășesc termenele, calitatea lasă de dorit. Recuperarea ulterioară a prejudiciului de la firmele aflate în insolvență are puține șanse de reușită.
Indicele toleranței la corupție, (procentul din totalul populației care consideră corupția inacceptabilă), din ambele țări e scăzută. Conform situației Eurobarometer decembrie 2019 în Ungaria este de 38%, în România de 49%, ceea ce e insuficient pentru determinarea politicului în luarea unei atitudini eficiente.
Lakatos P.
