Textul șlagărului cunoscutei formații de rock LGT caracterizează foarte bine modul diferit în care încearcă guvernele să gestioneze criza economică provocată de creșterea alarmantă a prețurilor purtătorilor de energie, a inflației agravată de izbucnirea războiului.
Există un singur lucru comun în pozițiile guvernelor: nerecunoașterea strategiilor anterioare greșite. Acel conducător care își recunoaște în public greșeala, trebuie să demisioneze.
Așa s-a întâmplat după 2006 în Ungaria, după ce pe surse a devenit public discursul primului ministru de atunci, Ferenc Gyurcsány, ținut în fața grupului parlamentar în ședință închisă, în care a recunoscut: ”E evident că în ultimii doi ani am mințit”.
În urma demonstrațiilor și protestelor din parlament și de pe stradă, generate cu dibăcie de opoziția de atunci, s-a format o criză de încredere și primul ministru a demisionat.
Similar, greșelile personale în serie ale premierului britanic Boris Johnson, devenite publice au produs o criză de încredere.
Vicepreședintele partidului său, Partidul Conservator, Dr. Caroline Johnson în scrisoarea de renunțare la funcție adresată premierului, scria: ”Efectul multiplicat al greșerilor Dumneavoastră a erodat bunăvoința partidului nostru strălucit”.
La știrea demisiei lui Boris Johnson lira sterlină s-a apreciat cu 0,6% față de dolar și cu 0,4% față de euro.
Consecințele măsurilor guvernamentale greșite în serie, luate în domeniul economiei, efectele soluțiilor provizorii de vitrină mai devreme sau mai târziu vor fi simțite de populație pe propria piele.
Răspunderea pentru acestea poate fi pusă pe seama altora, sau se poate mușamaliza. Acest lucru se întâmplă diferit de la țară la țară în funcție de raporturile politice.
În România președintele Iohanis niciodată nu va recunoaște că a greșit la nominalizarea premierului după alegerile parlamentare, la îngerința în lupta pentru alegerea președintelui Partidului Național Liberal, la creșterea competențelor și puterii serviciilor secrete.
Acum se spală pe mâini, visează la funcția de secretar general NATO și contemplă cum PSD și PNL se învinovățesc reciproc, respectiv cum acuză USR-ul, dat afară din coaliția anterioară, pentru greșelile comise.
Pe timpul vacanței de vară un plasture de 50 bani pentru ceva timp reduce tensiunile sociale.
Dacă până-n toamnă nu se ajunge la o soluție coerentă pentru gestionarea crizei economice complexe, se vor intensifica acuzațiile reciproce între partide.
Conducătorii partidelor, din motive doctrinare sau de neactualitate, amână modificarea necesară, de fond a Codului Fiscal și transformarea concomitentă a sistemului de pensii și servicii sociale.
În fotbal tragerea de timp se sancționează cu cartonaș galben, apoi roșu. Toamna sindicatele și păturile sociale nemulțumite vor arăta cartonaș galben guvernului.
În Ungaria imediat după câștigarea cu două treimi a alegerilor, cu o opoziție vlăguită, guvernul nu are de ce să se teamă.
Cu toate că se adună nori negri pe bolta economiei (inflație record, îndatorare excesivă, neprimirea fondurilor UE, devalorizarea accentuată a forintului) și este din ce în ce mai complicată acuzarea Bruxellesului, autocritica este de neimaginat.
Nu se recunoaște nici risipirea uriașelor sume în scop electoral, nici politica de curs greșită a Băncii Naționale.
După dansul păunului practicat până acum de Viktor Orbán, a merge la Canossa (Bruxelles) nu va fi suficient. Uniunea Europeană așteaptă măsuri reale, verificabile privind soluționarea problemelor statului de drept, altfel sistează finanțarea.
Dacă nu sunt bani lipsesc investițiile, scade nivelul de trai, nivelul serviciilor sociale, dar cresc nemulțumirile care numai pot fi mușamalizate nici de excelenta comunicare FIDESZ.
Viktor Orbán a înaintat până la perete, se întoarce, și merge tot înainte, nu înapoi, bazându-se pe scurta memorie colectivă. (”Ungaria merge înainte, nu înapoi”)
Lakatos P.
