În România în ultimii 32 de ani au fost câțiva miniștri apreciați, a căror pregătire de specialitate nu coincidea cu domeniul păstorit de minister.
Au fost însă mai mulți care nu au performat, deși pregătirea lor de specialitate corespundea cu profilul ministerului.
Mi-am amintit de această situație citind opiniile diferite din presă în legătură cu numirea noului ministru al educației.
Previziuni negative
Nu-i de bun augur faptul, că în bine cunoscutul său mod Klaus Iohannis a impus liberalilor ca ministru al educației pe Ligia Deca. (Vezi cazul Florin Câțu).
Nu sprijină încrederea în doamna ministru faptul că a absolvit Facultatea de Navigație și Transport Naval, a obținut diploma de master în management maritim și portuar și titlul de doctor în științe politice, dar nu are activitate didactică veritabilă.
Din 2015 este consilierul președintelui Iohannis, așa că nu-i întâmplător că între 2019-21 a fost cadru didactic asociat la SNSPA, iar de opt luni este lector.
E posibil că președintele astfel vrea să operaționalizeze proiectul ”România educată”, la care a moșit și Ligia Deca, lansat cu surle și trâmbițe în 2016.
Previziuni pozitive
Un conducător atunci poate performa, dacă poate mobiliza în jurul său o echipă din persoane bine pregătite, cu experiență în practică și nu yes-mani.
Ligia Deca a activat în cadrul unor unități de cercetare și inovare, deci are experiență în munca în echipă.
Spre deosebire de predecesorul său, poate organiza o reală dezbatere publică și de specialitate a proiectului legii educației, susceptibil de îmbunătățiri substanțiale.
Dezavantajul poate fi transformat în avantaj. Întrucât ea este omul lui Iohannis, poate învățământul va primi mai mare greutate în guvern. Acest lucru va fi evident în momentul în care proiectul bugetului de stat pentru 2023 va ajunge în Parlament.
Până atunci unicul fapt pozitiv concret este ca avem doi miniștri femei în Guvernul României.
Lakatos P.
