În viața cotidiană, fie vorba de țări sau continente, politica și economia sunt de nedespărțiți, ca gemenii siamezi.
Interdependența lor e evidentă, numai conducătorii îndoctrinați pot susține, că doar una sau cealalta trebuie să fie exclusiv dominantă.
Inflația: creșterea generalizată a prețurilor.
În ultimul timp, începând cu octombrie 2020, când în zona euro inflația anuală (HICP) era de -0,3%, relativ repede s-a ajuns la 10,6% în octombrie 2022, din cauza creșterii prețurilor la energie și produse alimentare.
Media anuală în Uniunea Europeană în octombrie 2022 a fost de 11,5%.
Nu am intenția să teoretizez multiplele cauze ale inflației, mai degrabă prezint, pe baza datelor Eurostat, cum au reacționat unele guverne.
În Franța în octombrie inflația anuală a fost de 7,1%, cea mai redusă în UE. Acest lucru se datorează măsurilor luate de guvern, cu mult înaintea vecinilor, prin care a împiedicat creșterea prețului energiei, întrucât se pregătea de alegerile din aprilie, opinează Pierre Jailbot, cercetător la Institutul Jacques Delors.
În Ungaria, cu toate că și acolo în aprilie au fost alegeri parlamentare, guvernul a procedat exact invers. La sfârșitul anului 2021 a împrăștiat 2.500 miliarde de forinți, în lunile premergătoare alegerilor a făcut la fel, (mită electorală), la acestea se adaugă investițiile gigant care nu se recuperează niciodată.
Astfel inflația anuală în octombrie 2022 a fost de 21,9%, în noiembrie de 22,5%, iar la produse alimentare de 44%, cel mai ridicat în UE.
În Germania guvernul federal a plafonat prețul gazului, al energiei termice și al energiei electrice până la 80% din consumul anului anterior, la 12 cenți, 9,5 cenți, respectiv 40 cenți/KWh.
Umbrela financiară guvernamentală de 200 miliarde euro, 5% din PIB-ul Germaniei, ajută populația în achitarea facturilor la întreținere. Astfel inflația anuală este de 11,6%, iar la produsele alimentare de 20,3%.
În România guvernul, la fel ca în Germania, nu a procedat la plafonarea prețurilor produselor alimentare. Cu toate că numai la sfârșitul anului s-a reușit adoptarea actului normativ cu privire la compensarea parțială a prețului gazelor și energiei electrice, inflația anuală în octombrie a fost de 13,5%, iar la produsele alimentare de 21,55%.
Cifrele dovedesc, că în cazul în care guvernele și băncile naționale/centrale duc o politică economică bine chibzuită, concertată, inflația poate fi stăpânită în limite relativ suportabile.
Veto, ca monedă de schimb.
În acest an în politica internațională vetoul a fost la modă.
La început premierii Poloniei și Ungariei au încercat să obțină prin această metodă unele scutiri, înlesniri din partea conducătorilor Uniunii Europene, care reclamau încălcarea principiilor statului de drept și corupția din cele două țări.
Mateusz Morawiecki s-a răzgândit mai repede, a învederat că este de acord să modifice ici-colo incriminatele legi poloneze ale justiției.
Viktor Orbán, cum era de așteptat, a mers până la zid, după care s-a întors, a acceptat condițiile impuse numai să aibă acces la acele fonduri europene care revin Ungariei și pe care le putea primi încă din primăvară.
Mai bine mai târziu decât niciodată, mai ales dacă acest lucru poate fi prezentat ca o victorie în comunicarea guvernamentală.
Ideologii FIDESZ acționează de mult după principiul, populația ”înghite tot”, nu mai e nevoie de englezeasca probă a budincii.
În NATO vetoul îmbracă o nouă formă, respectiv amânarea îndeplinirii promisiunilor.
Perechea Recep Tayyip Erdogan-Viktor Orbán e de neînvins la proba de amânare a primirii Suediei și Finlandei în NATO, ținând cont mai ales de faptul, că din cele 30 de țări membre 28 au ratificat deja convenția de aderare.
Fără doar și poate, de Austria se leagă gloria dubioasă a vetoului anului, după ce cancelarul Karl Nehammer, din considerente de politică internă, a obstrucționat aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen.
Motivația străvezie, că pe ruta balcanică prin cele două țări sosesc migranții în Austria a fost repede și ușor combătută.
Vicecancelarul Weiner Kogler s-a grăbit să apere și să justifice suplimentar poziția austriacă și în interviul dat cotidianului Kleine Zeitung a spus că Ungaria ar trebui exclusă din spațiul Schengen, întrucât acolo nu sunt înregistrați refugiații.
Din 100.000 de refugiați, 70-80.000 inițial nu au fost înregistrați în Ungaria.
Picanteria situației: nici Croația, nici România, nici Bulgaria nu se învecinează cu Austria. Pe așa zisă rută balcanică Austria are graniță de 366 km cu Ungaria și de 330 km cu Slovenia.
Mutatis mutandis, conform argumentației austriece și Slovenia ar trebui exclusă din spațiul Schengen.
Lakatos P.
