Economia Uniunii Europene, din cauza reacției în lanț a pandemiei, a creșterii alarmante a prețurilor purtătorilor de energie, a inflației agravată de izbucnirea războiului, nu performează, cu alte cuvinte stagnează și se prefigurează pericolul stagflației.
În articolul din 10 iulie 2022 semnalam că guvernele încearcă să gestioneze situația dată utilizând metode diferire.
Sloganul lui Viktor Orbán: va banque (totul sau nimic)
El pune totul pe o sigură carte, atât în politica internă, cât și în cea externă.
La ședința grupului parlamentar FIDESZ din săptămâna trecută, ținută la Esztergom, cât și luni în Parlament, Orbán a confirmat că în pofida piedicilor Bruxellesului și a greutăților din cauza sancțiunilor aplicate în legătură cu războiul, ”Ungaria merge înainte, nu înapoi” și nu vor exista constrângeri bugetare.
Speră în buna funcționare a propagandei guvernamentale, care îi va asigura în continuare încrederea votanților în conducătorul infailibil.
Propaganda guvernamentală de succes acoperă vocea scăzută a ministrului de finanțe care punea în vedere eventuale constrângeri bugetare și criticile tot mai puternice ale președintelui Băncii Naționale, concomitent cu prezentarea ca succes a creșterii economice de ”zero pozitiv”, ceea ce în realitate e recesiune și a inflației cu o singură cifră la sfârșitul anului, care e mai mult de dublu față de media UE.
Prin fetișizarea creșterii PIB-ului încearcă să demonstreze eficiența politicii economice. În acest scop alocă subvenții uriașe investitorilor chinezi pentru construirea de fabrici de acumulatoare, exceptându-le de la obligativitatea respectării normelor în vigoare referitoare la construcții și protecția mediului.
Situația de pericol care durează de trei ani, decretată în legătură cu războiul din Ucraina, permite guvernarea prin hotărâri de guvern, ocolind astfel Parlamentul, unde opoziția și-ar putea prezenta punctul de vedere, cu toate că votul e previzibil.
Militantul de frunte împotriva imigranților, prin decret face posibilă angajarea la fabricile de acumulatoare a peste jumătate de milion de muncitori din Asia, plătiți cu salarii de mizerie.
Politica externă a lui Viktor Orbán se bazează pe victoria lui Trump la viitoarele alegeri din SUA, pe succesul lui Putin în războiul din Ucraina, pe schimbarea politicii UE după alegerile europarlamentare și pe deschiderea economică spre țările din EST (China, Asia Centrală).
Ca o noutate, prevestește militarizarea Europei, ceea ce ar justifica necesitatea unor investiții în domeniul militar, secretizate, neverificabile, dar care oferă noi oportunități clientelei familiale.
Până atunci aprobă mici înlesniri în domeniul sănătății, educației și social, eludând reformele absolut necesare.
În pregătirea campaniei electorale la alegerile europarlamentare și locale, în vederea asigurării resurselor bugetare pentru promisa majorare a pensiilor în noiembrie, ceea ce va garanta succesul lui FIDESZ, antamează credite suplimentare, astfel deficitul prevăzut inițial de 3,9%, va ajunge la 6-7% din PIB.
Din ”totul sau nimic” Marcel Ciolacu alege ulteriorul
Deși economia României în trimestrul doi din acest an a crescut cu 2,7%, fiind pe locul doi în UE după Irlanda, a devenit evidentă necesitatea stringentă a reformei bugetare.
Pentru obținerea fondurilor UE este imperios necesară îndeplinirea angajamentelor asumate în mai multe domenii.
Reforma fiscală, reglementarea pensiilor speciale, reducerea aparatului administrativ la nivel central și local, sunt teme dificile înaintea celor patru alegeri din următorul an, pentru o coaliție formată din două partide cu interese de multe ori divergente.
Astfel, pachetul de reforme anunțat de premier cu o lună în urmă, pe care dorește să-l treacă prin asumarea răspunderii guvernului, s-a tot subțiat.
Seamănă mult cu cele prezentate de dramaturgul I.L. Caragiale în ”O scrisoare pierdută”: ”…ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, și anume în punctele esențiale.”
Practic în locul reformei promise, până după alegerile din anul următor, rămâne această soluție de tranzit, caracterizată de lipsă de predictibilitate, de stabilitate.
Ca în cazul lui Viktor Orbán, deși oficial nu e vorba de constrângeri bugetare, vor fi totuși, dar impactul bugetar și consecințele, din cauza urgenței nu au putut fi evaluate de guvern.
Trebuie spus în favoarea lui Marcel Ciolacu că încearcă din răsputeri în ritm accelerat cârpirea bugetului de stat și al asigurărilor sociale și îndeplinirea angajamentelor asumate în PNRR, pentru obținerea celor 70 de miliarde de euro fonduri europene, cu care poate da piept alegerilor din următorul an.
Conform practicii din România, normele de aplicare care vor apărea după adoptarea și publicarea legii, ne rezervă surprize.
”Proba budincii o faci mâncând-o”.
Lakatos P.
