Nu sunt adeptul teoriilor conspiraționiste, mai degrabă încerc să pun la loc piesele puzzle-ului politicii economice.
E fără echivoc faptul, că firmele mici și mijlocii care nu prea au acces la credite, subcontractanții care așteaptă să le fie achitate facturile aferente unor investiții publice și păturile sociale sărace sunt cele mai expuse în caz de recesiune, stagflație, inflație ridicată. (Despre sectorul agricol mai încolo.)
E logic, că premergător alegerilor parlamentare, organizațiile sindicale au potențial mai ridicat în promovarea intereselor membrilor și negocierea de condiții favorabile, deoarece partidele promit marea cu sarea, dar ulterior curg constrângerile. (Vezi mita electorală FIDESZ 2021-22).
Economia țărilor Uniunii Europene a fost perturbată de importul din Ucraina fără taxe vamale a produselor agroalimentare, cu scopul sprijinirii acestei țări, ajunsă într-o situație disperată în urma agresiunii Rusiei.
Guvernele țărilor cele mai afectate direct, Polonia, România, Ungaria, Slovacia, Moldova, după primul val uriaș de proteste, au acționat diferit în urma compensațiilor primite. (Comisia Europeană a acordat 15,9 milioane de euro pentru compensarea pierderilor din cauza importurilor produselor ucrainene.)
Unele au interzis în continuare importul, altele au permis tranzitul sau importul, condiționat de obținerea unui acord special bilateral.
N-ar fi elegant să disecăm acum de ce e convenabil crescătorilor de animale și celor din industria de morărit și panificație importul de cereale ieftine din Ucraina, știind că astfel compensează pierderile cauzate de creșterea prețurilor purtătorilor de energie, concomitent cu majorarea moderată a prețurilor.
Pe piața externă fermierii nu-și pot valorifica stocurile nici măcar la nivelul prețului de producție, și din cauza exportului în Africa a cerealelor din Rusia, mai ieftine și decât cele din Ucraina.
Economiile țărilor din UE (mai ales a Germaniei) se relansează foarte greu după criză. Guvernele din caza reducerii consumului intern sunt obligate să-și ajusteze cheltuielile, suspendând, respectiv eliminând anumite facilități, subvenții.
Așa ajungem la actualele proteste ale transportatorilor și producătorilor agricoli din România.
Multe din solicitările acestora sunt justificate, Guvernul de luni bune le-ar fi putut rezolva. De exemplu controlul mai riguros al tranzitului cerealelor ucrainene, ca să împiedice valorificarea clandestină la intern, plata la timp a subvențiilor, compensarea parțială a cheltuielilor de depozitare etc..
În cazul transportatorilor situația e similară. N-ar fi o cheltuială exorbitantă organizarea reducerii timpilor de staționare a camioanelor în vamă, iar dacă așteptarea depășește 24 de ore, valabilitatea rovignetei inițială să fie acceptată.
În schimb dă de gândit că protestatarii vor ca guvernul să le rezolve acum și toate problemele acumulate în timp (lipsa sistemelor de irigații, compensarea cheltuielilor cauzate de creșterea prețurilor la îngrășăminte și chimicale etc.).
Aici este punctul de inflexiune al acțiunilor revendicative, când apar solicitări cu iz politic.
Referitor la așa zisele proteste spontane de încetinire a circulației pe drumurile publice începute pe 10 ianuarie, Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (C.O.T.A.R.), care numără peste 100.000 membri, a precizat într-un comunicat că nu a inițiat și nu are nicio legătură cu acestea, este de acord cu o parte a revendicărilor, dar similar altor federații ale transportatorilor preferă dialogul constructiv cu Guvernul.
Automat se naște întrebarea: -cine poate sta în spatele acțiunilor la nivel național, dacă nu organizațiile sindicale?
Politicienii AUR au încercat să se alăture protestatarilor pentru a acumula capital politic, dar au fost alungați. Oricum nu au capacitatea de o mobilizare la scară națională.
Sunt în schimb forțe cu multă experiență în lumea influenceri-lor și Facebook-ului care pot manevra mulțimea.(Statul paralel sau Deep State, cum se vehiculează).
Succesul grevei din învățământ din anul trecut, încurajează și alte categorii sociale să protesteze în anul alegerilor. Boicotul anunțat al medicilor de familie constituie un serios semnal de alarmă.
Guvernanții nu au calculat dimensiunea, momentul optim și urmările sociale ale măsurilor restrictive, altminteri justificate, pe care doreau să le implementeze.
Dacă nu are loc un dialog instituțional constructiv între Guvern și organizațiile sindicale, Ucraina și sancțiunile internaționale nu pot fi învinovățite pentru protestele stradale.
Lakatos P.
