De fapt nu s-a oprit nici un minut, deoarece după declarațiile centrale de presă de duminică, fără pauză a continuat cu actul doi, campania prezidențială, de fapt preludiul alegerilor parlamentare di decembrie, din actul trei.
Entuziasmul coaliției guvernamentale după publicarea rezultatelor exit-poll-ului de 53%, s-a temperat la aflarea scorului de 48,67% 48,67% după numărarea voturilor.
Cu toate acestea e fără echivoc victoria uriașă a acestei alianțe electorală.
Ei au îndemnat alegătorii să aleagă între democrați sau extremiști, nu între război sau pace, cum fals argumenta Viktor Orbán. Rezultatul e concludent.
Dilema alianței e să aleagă între compromisul rațional reprezentat de un candidat comun la alegerile prezidențiale, sau, ca în cazul alegerii primarului general al capitalei, fiecare partid să aibă candidat propriu. Aceasta din urmă e rețeta eșecului garantat.
Cu toate că rezultatele alegerilor locale, unde fiecare partid a avut candidat propriu, spre deosebire de cele europarlamentare, confirmă avantajul solid al social-democraților, Marcel Ciolacu e conștient de riscurile deciziei.
În cazul candidaturii separate practic e exclusă o victorie a sa în primul tur și nu se știe cu cine va ajunge în turul doi.
Dacă va avea contracandidat de la AUR în turul doi, victoria lui Marcel Ciolacu e asigurată.
Dacă în schimb în turul doi se va confrunta cu candidatul liberal Nicolae Ciucă, sunt șanse foarte mari ca acesta să câștige, cum s-a mai întâmplat până acum în situații similare.
În acest caz Ciolacu va fi nevoit să-și dea demisia din fruntea partidului, conform cutumei, iar ulterior va pierde și funcția de prim-ministru. Dublu sau nimic.
Există totuși o soluție intermediară, de tip ”gentleman’s agreement”, conform căreia, dacă Nicolae Ciucă devine președintele României, după alegerile parlamentare din decembrie să îl nominalizeze pe Marcel Ciolacu prim-ministru și totul va fi ca acum. Ulterior cele două partide neavând încotro, vor valida soluția.
În ceea ce privește UDMR-ul, în actul doi nefiind direct interesat, se poate pregăti și face campanie pentru alegerile parlamentare din actul trei.
E puțin probabil că și atunci va fi posibilă o campanie intensă de trei săptămâni cu Hunor Kelemen în frunte, pentru obținerea unor rezultate surprinzător de bune, ca acum.
În primul rând, deoarece trezoreria FIDESZ-ului e aproape goală și trebuie reduse cheltuielile. FIDESZ și firmele media satelite au cheltuit 1,4 miliarde de forinți în campania electorală on line, în care de multe ori au apărut știri și îndemnuri la vot ale UDMR-ului.
În al doilea rând, deoarece e puțin probabil să mai ivească aceea situație politică, în care corifeii FIDESZ, în frunte cu Viktor Orbán și miniștri săi, care au evitat să apară în adunările electorale publice din Ungaria, să facă în masă campanie pro UDMR în Transilvania.
A devenit rentabilă fidelitatea UDMR față de FIDESZ. Nici o dată nu a avut atâtea resurse pentru o campanie electorală.
În ceea ce privește dezbaterea publică inflamată în ultima perioadă, privind utilitatea sau necesitatea politizării etnice, mai mulți lideri locali UDMR au mulțumit public voturile absolut necesare pentru câștigarea alegerilor, primite din partea alegătorilor români.
În Partium și în Banat, ca maghiar, e mult mai greu să câștigi la alegeri locale, comparativ cu municipiul Sfântu Gheorghe. (În atenția lui Csoma Botond).
Lakatos P.
