E practica obișnuită a guvernelor în funcție, ca în campania electorală, contrar tuturor evidențelor, să nege depășirea nivelului de cheltuieli planificate și să promită că după alegeri nu vor fi majorări de taxe și impozite, nici reduceri de cheltuieli bugetare.
”Cuvântul dat nu se ia înapoi, indiferent de preț”-spune un proverb islandez, dar unele guverne nu împărtășesc acest principiu.
Analiștii economici avertizează din timp despre necesitatea unor constrângeri bugetare în cazul în care economia șchioapătă, deficitul bugetar e în ceruri, dar acest lucru nu-i influențează pe alegătorii devotați partidului guvernamental.
Așa s-a întâmplat și în Ungaria, unde după alegerile din iunie, în scopul majorării veniturilor bugetului de stat, Guvernul Orbán a anunțat un pachet nou de impozite, stabilind că oricare multinațională, care pe vremea războiului a obținut profit suplimentar, trebuie să contribuie la cheltuielile de apărare.
De fapt este vorba despre extinderea impozitării băncilor, majorarea taxei asupra tranzacțiilor introdusă ”provizoriu” în 2013, respectiv menținerea la același nivel al impozitului suplimentar aplicat multinaționalelor și firmelor din sectorul energetic.
Aceste taxe și impozite în final vor fi plătite tot de contribuabil, deoarece firmele și băncile au soluții în acest sens, iar băncile gestionează exclusiv încasarea.
Acest pachet de impozite e doar începutul, deoarece Comisia Europeană a propus deja începerea procedurii de deficit excesiv în cazul Ungariei. Colac peste pupăză, decizia se ia pe timpul președinției ungare a Consiliului UE.
Scopul procedurii de deficit excesiv este ca țările UE să corecteze nivelurile excesive de deficit și/sau de datorii.
Procedura se poate lansa dacă o țară a UE:
- a încălcat pragul de deficit de 3% din PIB (Ungaria anul trecut a avut 6,7%)
sau
- a încălcat regula datoriei, având un nivel al datoriei publice de peste 60 % din PIB (în Ungaria 73,5 %) și care nu se diminuează într-un ritm satisfăcător – aceasta înseamnă că diferența dintre nivelul datoriei unei țări și referința de 60 % trebuie redusă anual cu o douăzecime (în medie în decursul a trei ani)
Pe lângă majorarea impozitelor se amână un sfert din investiții (675 miliarde de forinți), ceea ce pune sub semnul întrebării creșterea prognozată a economiei pe anul următor.
În România, unde la sfârșitul acestui an vor mai avea două alegeri, situația e mai complicată.
Cu toate că în primele 5 luni din acest an deficitul bugetar a ajuns la 3,4 % din PIB, rata de creștere prognozată a economiei pe acest an de 3 % și nivelul datoriei publice de 51,9 % (169 miliarde de euro) permit perspective mai favorabile.
În 2024 economia se relaxează după 3-4 ani de criză, dar în 2025 vor fi probleme serioase.
E inevitabilă restructurarea economiei, ținând cont de schimbările tehnologice, de necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare și a aparatului administrativ.
A trecut vremea în care doar consumul intern era motorul dezvoltării economiei.
Prioritatea coaliției guvernamentale care se va forma în decembrie, va fi pornirea reformei fiscale promisă, introducerea impozitării progresive, cu toată opoziția doctrinară a PNL și UDMR.
Practic acest lucru înseamnă creșterea impozitelor, ceea ce va fi ușor de explicat de către un guvern social-democrat, deoarece cei cu venituri mari vor contribui mai mult pentru susținerea cheltuielilor publice.
Rezultatele alegerilor vor influența decisiv politica economică din următorii 4 ani.
Lakatos P.
