În Europa alegerile prezidențiale în două tururi sunt cele mai răspândite, se aplică în 18 state, majoritatea în Europa Centrală și de Est. Din fostele țări socialiste doar trei state constituie excepții: Ungaria, Estonia și Letonia.
În România în noiembrie-decembrie 2024 vor fi alegeri prezidențiale directe.
Prerogativele președintelui României sunt mai largi decât în democrațiile parlamentare. Președintele este comandantul suprem al forțelor armate, prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Are rol important în formarea politicii externe, dar guvernul pe care îl numește răspunde doar în fața parlamentului, de aceea sistemul românesc nu poate fi catalogat sistem prezidențial pur.
Cu patru luni înainte de alegeri partidele coaliției guvernamentale, social-democrații și liberalii, încă nu și-au nominalizat oficial candidatul.
Nici singurul candidat independent cu șanse reale, Mircea Geoană, nu și-a anunțat oficial intenția.
Din 2000. Când președintele Emil Constantinescu a renunțat să candideze pentru un nou mandat, declarând că a fost învins de sistem, de fapt de servicii, premergător alegerilor revine în discursul cotidian, ici-colo justificat, rolul serviciilor în influențarea rezultatului final.(Vezi cazul Traian Băsescu).
E interesant, că renumitul orator parlamentar, fostul președinte PNL între anii 2009-2014, Crin Antonescu, care se declara adversar înverșunat al serviciilor de atunci, acum îl propune pe fostul director SRI între 2015-2023, Eduard Hellvig, candidat din partea liberalilor. (Oare suferă de sindromul Stockholm?)
Ezitarea liberalilor e de înțeles. Inițial, probabil alegerea ca președinte al Cehiei al generalului în retragere Petr Pavel, fost președinte al Comitetului militar al NATO și șef al Statului Major General al Forțelor Cehe a inspirat strategia de campanie pentru nominalizarea generalului în rezervă Nicolae Ciucă, fost ministru al Apărării, ulterior premier.
Constituie o problemă faptul, că Nicolae Ciucă nu are aptitudinile de bun comunicator ale lui Petr Pavel, iar reclama cărții sale, ”Un ostaș în slujba țării”, care urmează să apară a costat în trei luni 2 milioane de euro, sumă ce se va ridica la 4 milioane de euro până-n noiembrie, pe baza contractelor încheiate, în condițiile în care, conform ultimelor sondaje e la 20%, deși PNL e la 28%.
Poziția a doua este amenințată nu numai de independentul Mircea Geoană, ci de președintele USR Elena Lasconi și președintele AUR George Simion.
La congresul de la sfârșitul acestei săptămâni, social-democrații probabil îl vor desemna candidat pe președintele partidului, Marcel Ciolacu, sub deviza: România după 20 de ani să aibă un președinte de stânga. (Doar 20% dintre alegători pot face distincția ideologică între stânga și dreapta).
Ciolacu atunci are șanse mari să câștige, dacă în turul doi duelează cu George Simion și se repetă scenariul Iliescu-Vadim.
Șansele lui se pot majora semnificativ împotriva oricărui contracandidat, dacă efectul recalculării pensiilor ce intră în vigoare la 1 septembrie va fi recepționat pozitiv de majoritatea beneficiarilor.
Liberalii acum regretă din plin faptul, că la încheierea înțelegerii de la sfârșitul anului 2021 cu privire la rotația guvernamentală au vrut să desemneze primii premierul, neavând încredere în trăinicia coaliției până-n noiembrie 2024.
Acum social-democrații sunt pe cai mari, lupta cu deficitul bugetar, cu inflația, constrângerile inevitabile rămân pe 2025.
Lakatos P.
