După ce partidele politice și-au desemnat președinții să candideze la alegerile prezidențiale din România, probabil și UDMR va face la fel.
Cu toate că din punctul de vedere al rezultatului final nu contează, totuși ar avea valoare de simbol dacă o femeie ar reprezenta inclusiv interesele maghiarilor în campania electorală.
Parcă aud uzualul contraargument. Se suprapun campaniile electorale prezidențiale cu cele parlamentare, drept urmare Hunor Kelemen este cel mai îndrituit să popularizeze programul electoral al Uniunii.
Problema principală e programul, dar nu numai. În sfârșit ar fi nevoie de un pachet de măsuri concrete și realizabile, ușor de înțeles și de reținut, nu de decupări din directivele UE, repetate la infinit.
Lăsând la o parte complexa problematică a politizării etnice și înmulțirea excesivă a urșilor, se simte nevoia pragmatismului în politica UDMR.
Având în vedere că UDMR a declarat că după alegeri ar dori să facă parte din noua coaliție guvernamentală, pentru aceasta e nevoie de îndeplinirea cumulativă a două condiții.
Trecerea pragului electoral de 5% și ajungerea în situația ca unul sau altul din partidele mari să aibă nevoie de procentele UDMR pentru formarea majorității.
Pentru îndeplinirea primei condiții este necesară o legătură permanentă cu alegătorii în următoarele nouăzeci de zile, după modelul lui Péter Magyar din Ungaria.
Dar aici nu de exemplul de on eman show e nevoie, ci de transmiterea de către parlamentari, primari, consilieri locali și influenceri a programului susmenționat, inexistent încă, sau nepublicat, reluând astfel dialogul neglijat cu alegătorii.
E de la sine înțeles că în situația dată nu UDMR va întocmi programul guvernamental, dar în cazul preluării unor inițiative bune și realizabile, prezentate în premieră de UDMR, ulterior va fi motiv de satisfacție și un rezultat prezentabil votanților
Nota bene, liberalii acum, în ciuda partenerului de coaliție se laudă cu inițierea încă de anul trecut a propunerii de majorare a pragului de neimpozitare, ceea ce se va realiza pe baza propunerii lor legislative, nu prin ordonanța de urgență a guvernului, posibil neconstituțională.
Revenind la program. Nevoia îl învață pe om. Întrucât în urma exageratelor cheltuieli în scopuri electorale și a reducerii drastice a banilor europeni s-a golit visteria ungară, lui Viktor Orbán dintr-o dată a devenit mai importantă sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, față de marile investiții guvernamentale, pentru care oricum nu există fonduri suficiente.
Similis simili gaudet, (Cei care sunt asemănători se bucură unul de altul), și visteria română se golește. E nevoie absolută de mult trâmbițata, dar tot amânata, reformă fiscală, mai ales pentru rezolvarea problemelor sociale (fond de pensii, sistem de sănătate). Și aici se impune sprijinirea firmelor mici și mijlocii.
Din acest motiv este fără sens susținerea UDMR a cotei unice de impozitare, fetișizată de liberali, care în practică nu este unică, iar în UE în afara României doar în Ungaria, Bulgaria și Estonia se aplică.
Impozitarea progresivă, pe tranșe, promovată de social-democrați, ar permite ca cei cu venituri mai mari să suporte mai mult din povara cheltuielilor publice.
Pentru multe țeluri nobile merită și trebuie muncit, nu luptat, dacă ne declarăm adepții păcii. Aceste scopuri să fie cuprinse în programul politic al Uniunii adoptat de Congres. Programul electoral e o altă categorie.
Pentru îndeplinirea celei de a doua condiții e necesară mai multă cumpătare și tact din partea liderilor Uniunii, de a nu se pronunța în disputa celor două partide mari în problemele divergente, care de fapt nu influențează viața de zi cu zi a maghiarilor.
Cunosc, nu e rentabil pentru UDMR să critice măsurile autoritare sau totalitare luate de guvernul lui Viktor Orbán, vezi supercentralizarea sistemului de învățământ, reducerea autonomiei autorităților locale etc..
Tăcerea complice poate fi parțial compensată prin promovare accentuată la noi acasă a unor inițiative în direcția descentralizării și subsidiarității. Altminteri ajungem la vorba pastorului luteran Niemöller: ”Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.”
Summa sumarum, la lucru UDMR!
Lakatos P.
