După ce liberalii duminică oficial și-au nominalizat candidatul, s-a format cvintetul celor cu șanse pentru accederea în turul doi al alegerilor prezidențiale.
Nu numai cetățeanul turmentat din comedia ”O scrisoare pierdută” a cunoscutului dramaturg român, I.L. Caragiale, ci și alegătorul lucid, în acest an pe bună dreptate se poate întreba: – Eu cu cine votez?
Până acum doar Emil Constantinescu (președinte 1996-2000) a corespuns exigențelor față de un președinte de stat: cultură personală, corectitudine politică, curriculum vitae impecabil.
Conform opiniei publice nici Traian Băsescu, nici Klaus Iohannis nu au făcut parte din categoria șef de stat adecvat, cu toate acestea au fost votați inclusiv de maghiari.
Și în acest an depinde foarte mult de influența exercitată asupra alegătorilor din țară, dar mai ales asupra celor din afara țării, de forțele oculte care ghidează social-media, precum și de modul de gestionare de către guvern a consecințelor catastrofelor naturale.
Analizând obiectiv competențele de șef de stat ale celor cinci candidați (Ciolacu, Ciucă, Geoană, Lasconi, Simion), în primul rând ies în evidență lacunele, care nu merită să fie enumerate.
Dintre cei doi candidați care ajung în turul doi, alegătorul lucid poate să aleagă din două puncte de vedere. Votează răul mai mic, sau pe candidatul familiei sale politice.
Social-democrații (PSD) aparent au ales o tactică bună, stabilind data alegerilor parlamentare între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale, pe 1 Decembrie ziua națională.
Calculul e simplu. Marcel Ciolacu, premier și președinte de partid, câștigă în primul tur, PSD câștigă alegerile parlamentare, iar în turul doi al alegerilor prezidențiale alegătorii indeciși votează cu câștigătorii.
Acesta e principiul câștigătorul ia totul, pe care Ciolacu încearcă să-l nuanțeze, sugerând că dacă va fi ales, în situația dată, va nominaliza premier din rândul partidului mai mic din coaliția guvernamentală.
Dacă în turul doi s-ar califica George Simion, alegătorii pe baza principiului râul cel mic, l-ar vota masiv pe Marcel Ciolacu.
Calculul inițial al PSD poate fi infirmat, dacă majoritatea alegătorilor vor considera mai importantă împărțirea puterii în stat, decât o guvernare social-democrată predictibilă și astfel vor vota cu contracandidatul.
Competitorul poate fi unul din trioul N. Ciucă (PNL), M. Geoană (independent) sau E. Lasconi (USR).
În acest caz lucrurile se complică, continuarea e incertă, depinde foarte mult de procentele obținute de partide la alegerile parlamentare, ceea ce determină componența posibilei coaliții guvernamentale.
UDMR, conform practicii din ultimii douăzeci de ani, lasă la latitudinea alegătorilor săi cu cine să voteze în turul doi.
Totuși, ținând cont de cele întâmplate la formările coalițiilor guvernamentale, s-ar impune o orientare cvasi-explicită a alegătorilor.
Lakatos P.
