Practic nimic. E absolut indiferent dacă soția l-a chemat acasă la Sibiu, sau Richard Grenell, trimisul special al președintelui Donald Trump pentru politica externă, fost Director al Serviciilor Naționale de Informații, care ”întâmplător” a făcut o vizită fulger la București, l-a sfătuit să-și dea demisia, viața merge mai departe.
Majoritatea celor interesați de politică încă din decembrie au opinat că din toate punctele de vedere ar fi bine să demisioneze. În sfârșit s-a întâmplat.
Analiștii, politicienii, ziariștii, participanții la talk-show-uri acum încearcă să deslușească cine câștigă și cine pierde în urma demisiei.
Este justificată această preocupare, deoarece nu merită osteneala întocmirii unui inventar al rezultatelor celor două mandate de cinci ani ale președintelui, dacă nu se ia în considerare și popularizarea golfului în România.
Iohannis a creat ceva remarcabil în semănarea discordiei între partidele politice și în societate. Liberalii în mare măsură pun pe seama lui pierderea masivă de popularitate.
Rămân memorabile luxoasele deplasări externe oficiale și ținuta nu totdeauna potrivită protocolului a soției. Presa mondenă a avut ce comenta câteva zile.
În calitatea sa de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a rămas dator cu prezentarea publică a tuturor rapoartelor și dovezilor Serviciilor Secrete și ale M.I., care au stat la baza anulării de către Curtea Constituțională a primului tur al alegerilor prezidențiale.
Fără cunoașterea în totalitate a acestora va fi foarte grea, dacă nu imposibilă reglementarea situației create și interzicerea legală a candidaturii la alegerile prezidențiale a lui Călin Georgescu.
O altă datorie o reprezintă returnarea banilor încasați din închirierea caselor dobândite fraudulos. Sper că Fiscul va colecta aceste sume înaintea prescrierii.
Datornic, plătește!
Lakatos P.
