Analizând deciziile triunghiului, prea puțin amoros Trump-Zelenski-Putin, în legătură cu războiul ruso-ucrainean, involuntar fac asociere la titlul romanului scriitorului englez Thackeray.
În acest șir de întâmplări, deocamdată fără sfârșit, sunt prezente vanitatea, fățărnicia, setea de avere, șarlatania.
În ceea ce privește negocierile eventualului armistițiu care ar preceda tratativele de pace, Zelenski din start pornește dintr-o poziție defavorabilă, deoarece Trump, cunoscut ca fire răzbunătoare care nu iartă, nu poate uita că în 2019, când telefonic l-a rugat pe președintele ucrainean să verifice dacă Biden a stopat o anchetă privind campania la care era angajat fiul lui, a fost refuzat.
În urma acestui scandal, pe baza convorbirii telefonice transcrise, care a fost dată publicității democraţii, au lansat o anchetă oficială în vederea punerii sub acuzare a preşedintelui Trump, care putea duce la destituirea acestuia (impeachment).
Un semn de rău augur a constituit și faptul, că președintele american în prealabil a discutat cu Putin, ceea ce a dat tonul discuțiilor ulterioare cu Zelenski.
Este evident, că Trump care râvnește la Premiul Nobel pentru Pace, vrea să obțină cât mai repede un rezultat.
Bineînțeles, pentru el nu este importantă obținerea unei păci durabile, rapiditatea este mai presus de orice.
Trump nu vrea sau nu e capabil să înțeleagă care este scopul real și interesul strategic rusesc în Ucraina. El se pozează în pacificatorul maximalist care vrea să ajungă în cărțile de istorie.
Dacă în paralel poate să-l umilească pe Zelenski și să pună mâna pe resursele minerale din Ucraina, e un bonus.
Trump îl are ca adversar pe mult mai rafinatul Putin, care la vremea respectivă a fost temeinic pregătit de KGB cum să se comporte cu un om avid pentru putere și glorie.
Președintele rus a tras de timp în semnarea propunerii de armistițiu, lansează noi și noi condiții, întinde coarda la maxim.
Evoluția favorabilă pentru Putin a evenimentelor de pe front sunt ca urmare a suspendării ajutoarelor militare americane pe de o parte, iar pe de altă parte din cauza mecanismului decizional greoi al UE.
Semnătura lui Putin nu valorează nimic fără garanții americane și europene, dacă interesele președintelui rus se schimbă, așa cum s-a întâmplat în legătură cu peninsula Crimeea.
Altminteri e la fel și în cazul cuvântului și semnăturii lui Donald Trump, ceea ce s-a văzut cu ocazia recentelor declarații și măsuri luate.
Acum din tratative au fost lăsați afară liderii UE, deși fără ei nu se poate încheia o pace cât de cât dreaptă, acceptabilă și pentru ucraineni. O pace nedreaptă este incubatorul următorului război.
Zelenski în perspectiva următorilor patru ani, până când va ajunge un nou președinte la Casa Albă, poate spera doar în formarea unei noi coaliții europene în locul NATO-ului părăsit de americani.
Însă până atunci nu-i va fi ușor.
Lakatos P.
