Încep să fie interesante alegerile prezidențiale din România. S-a definitivat lista candidaților, s-a stabilit prin tragere la sorți ordinea lor pe buletinele de vot.
Pe locul întâi George Simion, președintele AUR, care având acceptul lui Călin Georgescu eliminat din cursă, a devenit candidatul unic al suveraniștilor, al nemulțumiților din varii motive și al radicaliștilor.
Pe locul doi figurează candidatul comun al coaliției guvernamentale, Crin Antonescu.
El în schimb are contracandidați cu șanse reale în tabăra democratică, cum ar fi Nicușor Dan, primarul general al Capitalei și Elena Lasconi, președinte USR.
Ca și cum acest lucru nu i-ar fi suficient, campania electorală a lui Antonescu avansează anevoios.
Una din posibile cauze o constituie faptul, că un grup de liberali în frunte cu Ilie Bolojan, care consideră toxică pentru viitorul partidului guvernarea în comun cu PSD și ar dori ca la viitorul lor congres să preia conducerea, nu privesc cu ochi buni desemnarea lui Crin Antonescu.
În situația în care sondajele de opinii nu sunt favorabile unui partid, liderii acestuia pot alege diferite soluții, dar autocritica de regulă nu figurează între acestea.
Așa de exemplu prim-vicepreședintele PNL Ciprian Ciucu a afirmat într-un interviu că Marcel Ciolacu, președintele PSD, a blocat candidatura lui Ilie Bolojan la alegerile prezidențiale, deși ar fi un candidat mai bun decât Antonescu. Ulterior a revenit, spunând că a fost înțeles greșit.
Vicepreședintele PNL Robert Sighiartău, la o emisiune la DCNews, anticipând un eventual eșec în alegeri, a încercat să sugereze că răspunderea nu le revine primarilor care votează alt candidat, ci ”în final, totul va depinde mai ales de Crin Antonescu și mai puțin de alianță.”
Europarlamentarul Daniel Buda s-a arătat deranjat de faptul, că aproape jumătate dintre organizațiile județene PNL, 18 la număr, nu au cotizat cu câte 10.000 de euro la finanțarea campaniei electorale a lui Antonescu.
Și aceasta poate fi explicația fenomenului că în timp ce bannerele uriașe ale contracandidaților cu șanse reale Nicușor Dan, respectiv Elena Lasconi sunt afișate, ale celei din urmă inclusiv cu mesaj în limba maghiară, ale lui Antonescu lipsesc cu desăvârșire.
Nu duduie nici campania electorală a PSD-ului, nici a UDMR-ului. Din acest motiv a simțit nevoia prima dată Hunor Kelemen, apoi și Marcel Ciolacu să afirme, că un eventual eșec la alegerile prezidențiale înseamnă sfârșitul actualei coaliții guvernamentale, cu urmări catastrofale.
Metoda cu sperietoarea avansului partidelor extremiste a avut succes atât în Franța, cât și în Germania. La fel în Ungaria a dat rezultate pentru FIDESZ, promovarea fricii față de consecințele dezastruoase ale unui război, dar în România situația e mult mai complexă, complicată și mai mult de politica economică și militară în legătură cu NATO a lui Donald Trump.
Viitorul președinte al țării va trebui să găsească soluții la aceste probleme.
În România nu mai sunt suficiente pomenile electorale, aici cât mai repede trebuie transmisă alegătorilor o viziune coerentă europeană, credibilă și mesaje pentru recâștigarea încrederii în coaliția guvernamentală.
Lakatos P.
