Fabula, născocită de Jean Buridan (din secolul al XIV-lea) pentru a susține o argumentație filosofică despre situațiile paradoxale, spune că un măgar însătat și înfometat, așezat între o găleată cu apă și un vas cu ovăz, nu se putea decide cu ce să înceapă, riscând să piară din pricina ezitării lui, ceea ce s-a și întâmplat. Așadar, dacă se spune despre cineva că este precum „ măgarul lui Buridan” înseamnă că respectivul este un om indecis, incapabil să ia o hotărâre, deși ar avea posibilitatea să o facă.
Mulți sunt tentați să creadă, că Iohannis nu s-a hotărât încă ce indicații (ucaz) să dea PNL-ului, cu USR sau cu PSD să bată palma. Aparența înșeală. Iohannis, indecis precum “măgarul lui Buridan”, are de ales între recunoașterea publică a seriilor propria de greșeli în inițierea și gestionarea crizei guvernamentale, respectiv aruncarea anatemei asupra partidelor politice, inclusiv asupra PNL-ului.
În primul caz nominalizarea unui candidat de prim-ministru din partea PSD-ului ar însemna recunoașterea eșecului strategiei sale anti PSD, deși, în spiritul Constituției ar fi soluția corectă.
În celălalt caz, lăsând partidele să se înțeleagă între ele, USR având puține șanse din cauza aritmeticii parlamentare, s-ar putea să se ajungă la un acord între PNL și PSD, cu premier social-democrat. Umilința președintelui ar fi și mai evidentă, dacă în găsirea soluției finale partidele nu au recurs la medierea sa excesiv părtinitoare.
Nodul gordian îl reprezintă persoana viitorului premier propus de PSD, greu de digerat pentru Iohannis, mai ales dacă va fi Marcel Ciolacu, cum ar fi uzual. Acceptarea de către social-democrați a alternanței de prim-miniștri la doi ani, iar rotația să înceapă cu reprezentantul liberalilor, chiar dacă va fi altcineva, nu Florin Cîțu, ar fi un cadou nesperat și nemeritat pentru Iohannis. După ani de etichetare cu sintagma ”ciuma roșie”, e greu de crezut că majoritatea din conducerea PSD ar fi de acord cu acest gest.
Lakatos P.