Acum o lună aici am scris mai pe larg despre greșeala lui Iohannis și a liderilor partidelor guvernamentale, de a prezenta ca fapt împlinit aprobarea aderării României la spațiul Schengen, exacerbând astfel speranțele populației.
Au procedat similar acelor parlamentari, care după adoptarea în prima cameră a proiectului de lege inițiat de ei, se grăbesc să-și prezinte succesul în conferință de presă, fără să aștepte votul în camera decizională și promulgarea legii, ceea ce de multe ori nu se întâmplă.
Patimi dezlănțuite
Joi seara, în talk-show-urile televiziunilor, politicieni fanfaroni gen Rareș Bogdan, unele personalități mass-media s-au grăbit să solicite boicotarea firmelor austriece, neținând cont de unele consecințe defavorabile.
Mai mult, publicația vieneză Kurier îl citează pe Răzvan Niculescu, președintele Asociației pentru Energie Curată și Combaterea Schimbărilor Climatice, care propune ca austriecii, pentru fiecare lună de întârziere în aderarea României la spațiul Schengen, să plătească 200 milioane de euro pe lună.
Vetoul Austriei este de neacceptat. În acest spirit sunt declarațiile politicienilor responsabili din țările UE, precizând că toate cele trei țări îndeplineau criteriile de aderare.
Inclusiv președintele Austriei, Alexander van der Bellen a declarat că regretă hotărârea guvernului său de a bloca aderarea, nu aceasta ar fi soluția problemei.
În ton cu ceilalți, ministrul de externe ungar Péter Szijjártó a comentat pe larg cele întâmplate, adăugând sarcastic, că atunci când premierul unei țări din Europa de Vest copiază tactica obstrucționistă a lui Viktor Orbán, guralivii liberali nu protestează. (Social-democrații și cei din PPE au protestat masiv).
Deși unii o critică, dar a fost corectă și de lăudat poziția României de a nu cere vot separat pe țări, respectiv de a nu cere decuplarea de Bulgaria.
Se caută vinovați
În legătură cu vetoul austriac au apărut mai multe scenarii.
Unii văd amprenta lui Putin pe cele întâmplate, alții acuză tactica SUA de șubrezire a atitudinii unitare în Uniunea Europeană.
Varianta mai plauzibilă pornește de la ipoteza, că în martie 2023 în Austria-Inferioară vor avea loc alegeri și partidul cancelarului Karl Nehammer, (ÖVP), care conform sondajelor este doar pe locul trei, cu politica anti migrațiune vrea să atragă votanți.
Dacă acceptăm această variantă, factorii responsabili sunt datori să răspundă la următoarele întrebări:
De ce a vândut Iohannis pielea ursului din pădure, prin înaintarea în grad în urmă cu 11 zile a chestorului Necula Mihai-Cătălin, responsabilul pe Schengen din MAI? (E adevărat că în ianuarie a fost decorat și de președintele Austriei, primind Medalia de Merit ”Marea Cruce de Argint” pentru servicii aduse acestei țări).
Unde a fost în această perioadă și cum se poate apăra în cazul acuzării atitudinii de non combat directorul Serviciului de Informații Externe (SIE)?
Ministrul de externe Bogdan Aurescu, conform uzanțelor diplomatice în asemenea situații, ca semn de protest l-a rechemat pe ambasadorul României de la Viena, dar cum rămâne cu răspunderea ministrului? De ce s-a concentrat numai asupra poziției Olandei?
La urmă, dar în primul rând, cu germana limba maternă, ca bun vorbitor de engleză, Iohannis de ce doar săptămâna trecută a discutat în Grecia cu Karl Nehammer, deși pe 21 noiembrie a primit la Cotroceni delegația OMW condusă de directorul general Alfred Stern și probabil a aflat unele ”condiții ajutătoare” pentru acordarea unui vot pozitiv?
Lakatos P.
