”E dificilă colaborarea cu acei oameni, despre care cunoști că nu au voință proprie, ci interpretează partitura altora” -spunea premierul Viktor Orbán într-o emisiune radio în septembrie anul trecut.
El nu s-a referit la cei care cântă după partitura lui, ci la propria opoziție finanțată după părerea lui, din America.
E puțin probabil că președintele Marcel Ciolacu, viitorul prim-ministru, să fi cunoscut afirmația lui Victor Orbán când în zilele trecute critica UDMR:
”Au făcut o greșeală mutând discuțiile avute între trei lideri ai coaliției în spațiul public. E o greșeală dacă au vrut să influențeze prin media o decizie a mea sau a lui Ciucă”.
Anterior Csoma Botond, liderul grupului UDMR din Camera Deputaților, răspunzând la o întrebare a dat de înțeles că trebuie analizată foarte serios varianta ieșirii de la guvernare, dacă Uniunea va avea de coordonat mai puține ministere după schimbarea guvernului, decât în prezent.
E partitura tipică a lui Viktor Orbán, care înaintea votării sancțiunilor împotriva Rusiei, amenința cu veto în speranța obținerii unor avantaje/scutiri, după care le-a votat, iar acasă a prezentat alegătorilor succesul obținut.
Problema e că din partitura dirijorului UDMR lipsește nota cu drept de veto.
Acest lucru fiind de notorietate și la congresul UDMR din aprilie laitmotivul partiturii a fost prezentarea succeselor participării la guvernare, drept urmare invocarea ieșirii din coaliție constituie notă discordantă.
Constelația politică actuală din România, pentru ambele partide din coaliție, inclusiv pentru Iohannis, este avantajoasă participare UDMR la guvernare, dar nu cu orice preț.
Se impune o analiză aprofundată, lucidă în UDMR, fără improvizații spontane.
E de competența dirijorului UDMR să de tonul la nevoie, nu a contrabasistului.
Lakatos P.
