La Budapesta, pe strada Tompa din cartierul Ferencváros, o bancă a fost revopsită de șapte ori în opt zile.
Inițial, la 6 iulie, Amnesty International și Consiliul Local Ferencváros au dat în folosință pe teren public o bancă vopsită în culorile curcubeului.
La nici două zile, ultrașii echipei de fotbal Ferencváros (suporteri ușor de manevrați ce către Gábor Kubatov, președintele clubului și vicepreședinte, FIDESZ) au revopsit banca în culorile clubului, verde-alb. Ca să nu existe nici un dubiu cu privire la motivație, au vopsit pe pavaj: Stop LMBTQ!
După câteva revopsiri succesive, președintele din Budapesta al Mișcării Patria Noastră a colorat banca în roșu-alb-verde.
Mi-am adus aminte de bizarul Gheorghe Funar, primarul Clujului între anii 1992-2004, care pentru a ilustra politica sa ultranaționalistă, a vopsit în roșu, galben și albastru băncile, coșurile de gunoi, bordurile.
Revopsirile succesive ale băncii din Ferencváros constituia de fapt avertisment pentru Festivalul Pride-Budapesta, la care au participat 35000 de persoane, printre care și David Pressman, ambasadorul SUA la Budapesta.
La sfârșitul manifestației a luat cuvântul Gergely Karácsony, primarul general al Budapestei, care a vorbit despre acceptarea persoanelor comunității LMBTQ.
În cercul meu de cunoștințe mulți, care la vremea respectivă au condamnat la unison manifestările și declarațiile ultranaționaliste ale lui Gheorghe Funar și partidului său, acum adoptă două poziții diferite.
Din prima categorie fac parte cei care acceptă necondiționat poziția și propaganda anti-LMBTQ a FIDESZ-ului, respectiv cei care însușesc dogmele Bisericii Ortodoxe Române.
Ei protestează vehement împotriva legalizării căsătoriei între persoanele de același sex, împotriva acceptării în societate a drepturilor persoanelor aparținătoare unei minorități sexuale (comunitatea LGBTQ).
Cireașa de pe tort, în anii ’90 Viktor Orbán a sprijinit egalitatea în drepturi a homosexualilor și împreună cu László Kövér (actualul președinte al Parlamentului) au militat ca legea să nu facă diferență între parteneriatul persoanelor de același sex și parteneriatul tradițional.
Sic transit gloria mundi!
Sunt mult mai mulți cei din categoria a doua. Ei acceptă drepturile persoanelor aparținătoare comunității LGBTQ, legalizarea parteneriatului lor, dar nu sunt de acord cu manifestările lor publice. Acasă, între patru pereți pot face orice, nu-i treaba noastă, spun ei.
E un punct de vedere ușor ipocrit, dar progresist comparativ cu poziția celor din prima categorie. La vreme respectivă și persoanele de altă culoare, și minoritățile etnice sau religioase au demonstrat pentru recunoașterea drepturilor lor.
În societatea noastră constituie o problemă majoră creșterea intoleranței mai ales în perioadele crizelor economice și premergător alegerilor parlamentare.
E indiferent dacă se încearcă camuflarea cu culorile naționale sau ale echipei de fotbal, goana după profitul politic iese la iveală.
Banca rușinii intoleranței e plin de tumult.
Lakatos P.
