Recunosc, fiind gurmet, de multe ori compar arta culinară cu politica, cu atât mai mult, cu cât produsele lor finite, vrând-nevrând, le consumăm noi.
În general în ambele cazuri inițial se stabilește produsul finit dorit și ulterior se procură ingredientele necesare.
E bucătar simplu, nu maestru bucătar, cel care deschide ușa frigiderului și din ce găsește acolo încearcă să gătească ceva consumabil. În aceste luni asistăm la fenomene similare și în politica de vârf.
În Uniunea Europeană
Comisia Europeană încearcă prin improvizații să salveze ceva din carbonizata politică agricolă comună, ca să poată fi servită fermierilor. De reținut că și guvernele țărilor membre sunt responsabile pentru situația creată.
În Ungaria
Viktor Orbán a vrut să închidă rapid uriașul scandal de pedofilie ce a zdruncinat guvernul său. La repezeală a nominalizat pentru funcția de șef al statului o persoană, ulterior votată de parlament, care nu a fost verificată suficient de amănunțit și în CV-ul căreia se găsesc episoade vulnerabile, ușor atacabile din partea opoziției. Marea majoritate a populației, sub lozinca ”ar putea să fie cineva și mai rău”, înghite numirea.
În România
Liderii PSD și PNL nu reușesc să ajungă la un acord în privința viitorului candidat pentru alegerile prezidențiale. Să fie candidat comun, sau nu? Dacă da, persoană independentă, sau lider de partid?
În acest ultim caz, celălalt președinte de partid să fie premierul următoarei coaliții guvernamentale?
Se încearcă traversarea acestei situații nehotărâte, condimentată cu incertitudinea carierei lui Iohannis după expirarea mandatului, prin improvizații, soluții ad-hoc, care plasează atât pe ei, cât și pe partidele lor pe o traiectorie obligatorie.
Astfel de soluție este organizarea simultană a alegerilor locale cu cele europarlamentare, respectiv nominalizarea candidatului comun la primăria generală a capitalei.
Iohannis și cei doi președinți de partid probabil presupun că în cazul succesului strategiei lor, confirmat de rezultatele alegerilor din iunie, alegătorii vor înghiți mai ușor ceea ce au pregătit deja, dar încă nu vor să pună pe tava opiniei publice.
În cazul unui eșec la alegeri, ceea ce numai în cazul PNL-ului e posibil, cade toată înțelegerea. Se resetează totul, ceea ce nu exclude o nouă guvernare în coaliție, dar cu alt președinte liberal.
Până la alegeri unii lideri din eșalonul doi, vor juca în varianta politică a filmului ”nici cu tine, nici fără tine”, sub egida neînțelegerilor pașnice.
Formațiunile politice din opoziție poftesc foarte multe, cu excepția meniului guvernamental, ceea ce e natural.
UDMR constituie o excepție interesantă. E irațional să adopți o poziție publică în chestiuni care nu privesc organizația, care nu încalcă principiile democratice, mai mult să critici eventualii viitori parteneri de coaliție, din cauza înlesnirii posibilității aleșilor locali de a migra spre alt partid cu 60 de zile înainte de 9 iunie.
Se poate pregăti un gulaș politic unguresc picant, cu condiția unor ingrediente potrivite (critici obiective cu propuneri credibile, realizabile). Cubul instant gulaș e un substitut artificial ca acțiunea neautentică.
Lakatos P.
