În zilele fazei pe grupe la EURO 2024, atât în România cât și în Ungaria, știrile, analizele politice au fost devansate de calculele privind șansele de promovare la fazele eliminatorii.
Astfel a rămas fără ecou ”neocuparea Bruxellesului” de către Viktor Orbán, nealegerea lui Klaus Iohannis în funcția de secretar general NATO, impasul la care au ajuns partidele coaliției guvernamentale privind datele alegerilor prezidențiale.
După ce echipele naționale s-au întors din Germania, știrile politice au revenit pe primul plan.
De la 1 iulie până-n 31 decembrie Ungaria îndeplinește președinția rotativă a Consiliului Europei.
Viktor Orbán, cu atitudini megalomane, încearcă să folosească acest statut în folos propriu. În această calitate s-a deplasat la Kiev. Ca simplu premier timp de doi ani nu a găsit răgaz în acest scop, iar acum consideră că noul statut îl obligă.
În același timp ministrul său de externe într-o convorbire telefonică s-a grăbit să-l liniștească pe ministrul de externe rus Lavrov, că nu-i nici un motiv de îngrijorare, e doar un gest simbolic.
După vizita la Kiev, misionarul păcii a zburat instantaneu la Moscova, să demonstreze devotamentul său față de țarul tătuc.
Putin a considerat că e vizita șefului statului care îndeplinește președinția rotativă a Consiliului European, făcând o declarație în acest sens, dând apă la moară liderilor europeni care au condamnat inițiativa formala, inutilă.
Aceste critici nu-l deranjează pe Orbán, care acasă încearcă să demonstreze că e puternic. Promite că va rezolva haosul din spațiul aerian de deasupra Europei după ce va prelua managementul aeroportului budapestan Liszt Ferenc, cu ajutorul grupului ”Patrioților pentru Europa” va devia spre dreapta direcția Uniunii și că va performa economia Ungariei după încheierea războiului.
Angajamente pe termen lung, care sună bine, dar foarte greu verificabile.
Până atunci totul rămâne ca înainte, economia șchiopătează, dar propaganda de succes duduie. Întrebarea care se pune, ce direcție va lua noul partid Tisza, va recâștiga până-n 2026 procentele pierdute Convenția Democratică a lui Ferenc Gyurcsány, atacată în prezent din toate direcțiile.
Între timp în România cele două partide guvernamentale după ce s-au evidențiat prin declarații belicoase reciproce, cum era previzibil, s-au înțeles cu privire la datele alegerilor prezidențiale. (În martie au stabilit să fie în septembrie, în speranța că Iohannis va fi ales secretar general NATO, dar acum au convenit să fie 24 noiembrie-8 decembrie).
S-a amânat nominalizarea candidaților, dar în lipsa unui candidat comun, din ce în ce mai multe indicii conduc spre asumarea candidaturii de cei doi președinți de partide, ceea ce va însemna sfârșitul carierei politice al unuia dintre ei.
După reuniunea de la București a Internaționalei Socialiste-secțiunea Europa, se pare că premierul Ciolacu va reuși să obțină pentru România un post important de comisar european în zona economică.
Cu atâtea probleme importante pe agendă, guvernul nu a găsit timp să se preocupe de lucruri mărunte, cum ar fi închiderea timp de o lună a circulației pe valea Oltului, respectiv pe două luni a podului Giurgiu-Ruse, în plin sezon turistic.
UDMR, aidoma partidelor mari, numai în septembrie va nominaliza candidatul la președinție. După succesul de la recentele alegeri, probabil Kelemen Hunor, în pofida declarațiilor sale din decembrie, influențat de laudele primite la Consiliul Reprezentanților, va accepta nominalizarea.
Lakatos P.
