Cu toate că momentan în România în centrul atenției publice sunt implicațiile alegerilor prezidențiale, procedurile jurisdicționale, manifestările stradale, totuși piatra de încercare a stabilității coaliției guvernamentale este adoptarea legii bugetului de stat pe acest an.
Cronologic aceasta urmează, deoarece alegerile prezidențiale vor avea loc în luna mai, dacă Înalta Curte de Casație și Justiție nu decide altfel.
O confuzie se poate produce, dacă la un moment dat partidele din coaliție se răzgândesc și renunță la candidat comun, cum s-a mai întâmplat.
Acest fapt nu înseamnă destrămarea coaliției guvernamentale, dar e primul pas.
Conform celor asumate și anunțate, până-n 27 ianuarie Guvernul va aproba proiectul bugetului și îl va prezenta Parlamentului, să înceapă sesiunea de primăvară cu adoptarea lui.
La Ministerul de Finanțe nu va fi treabă ușoară elaborarea proiectului de buget.
Cu toate că adoptarea ordonanței ”trenuleț” a creat cadrul legal pentru intrarea în vigoare a măsurilor de austeritate, zi de zi se intensifică protestele diferitelor categorii sociale și ale sindicatelor.
E o enigmă pentru mine, cum a putut să comunice așa de prost Guvernul, încât s-a auzit mai puternic vocea celor 18% dintre pensionari, nemulțumiți că nu li- se majorează pensiile, decât mulțumirea celor 4,2 milioane de pensionari (82%), cărora pensia le-a crescut în medie cu 26,25%.
O recentă majorare procentuală mult mai mică în Ungaria, a fost prezentată de către propaganda FIDESZ, ca un succes remarcabil.
Nu îl invidiez pe ministrul de finanțe Barna Tánczos, pentru rolul primit de miel de sacrificiu.
E imposibilă satisfacerea tuturor așteptărilor, inclusiv ale UE, fără sacrificarea intereselor viitoarelor generații.
Tánczos se poate consola cu faptul, că dacă situația bugetului de stat n-ar fi așa de precară, portofoliul n-ar fi revenit UDMR-ului.
Chiar dacă Guvernul obține toate avizele și punctele de vedere necesare pentru introducerea în Parlament a proiectului legii bugetului de stat, greul abia acolo începe.
Așa cum s-a demonstrat la investire, în Parlament coaliția guvernamentală are o majoritate fragilă.
Dacă nu se dorește ca în comisii, sau în plenul Parlamentului proiectul legii bugetului de stat și al asigurărilor de stat să fie făcut harcea-parcea cu diverse amendamente, sunt două soluții.
Prima, ca până la votul din februarie, după modelul experimentat deja, cât mai mulți parlamentari din opoziție să sară în barca puterii, sau, prin oferirea unor funcții în administrația centrală/locală, să fie convinsă o parte din USR, care se declară adepți ai principiilor UE, să voteze proiectul.
A doua soluție e mai simplă și rapidă, dar riscantă în același timp: -adoptarea legii bugetului prin angajarea răspunderii Guvernului, pe baza precedentului existent, cu toate temerile constituționale. Însă, dacă nu se adună suficiente voturi pentru aprobare, Guvernul e considerat demis, neavând sprijin parlamentar.
Un guvern iresponsabil, care recurge la tactica tragerii de timp, alege soluția cea mai comodă. Acceptă varianta legii bugetului de stat hăcuit, pe care urmează s-o modifice peste șase luni prin ordonanță de urgență, dacă va mai fi încă în funcțiune.
Nu este sigur, că în acest caz e oportună aplicarea dictonului latin ”Qui habet tempus, habet vitam” (Cine are timp, are viață).
Lakatos P.
